Momente de la locul de joacă

De când a început să se încălzească, plimbările în parcul din apropierea casei sunt nelipsite. Iar bucuria Mariei e greu de descris în cuvinte…are o bucurie atât de frumoasă și de autentică, încât nu poți rămâne indiferent: fie râzi, fie te sperii (în cazul copilașilor mici). Într-una din zile, Maria întâlnește un bebeluș de o vârstă cu ea și, entuziasmată de întâlnire, Maria strigă de fericire și începe să vorbească repede, dar reacția ei vulcanică l-a speriat pe sărmanul bebeluș care a început să plângă.

Fetița, vizibil surprinsă, îl privește tăcută, neînțelegând ce anume a cauzat plânsul bebelușului. Și, pentru că nu am vrut să aibă sentimentul că a greșit cu ceva, i-am spus că băiatul s-a speriat pentru că nu a înțeles modul prin care și-a manifestat fericirea. Iar ea nu are nicio vină pentru reacția lui neașteptată.

A doua zi, același parc, aceeași reacție, alt băiețel puțin mai mare. La vederea lui, Maria vorbește repede și strigă entuziasmată. Preț de o clipă, băiatul o privește tăcut și îi spun „Maria e fericită să te cunoască și așa își arată bucuria”. Copilul dă din cap în semn de înțelegere, apoi îi spune „fetiță, vino după mine”. Îl îndemn să o ia pe Maria de mână și acesta, fără nicio ezitare, o ia de o mână și fac împreună câțiva pași. De această dată a fost rândul Mariei să rămână surprinsă.

După acest moment, am făcut cunoștință cu un cocker spaniel superb, pe care, la început, l-am admirat de la o oarecare distanță. „Uite, Maria, un câine superb”, îi spuneam, arâtând spre el. Stăpâna lui, observându-ne, s-a apropiat de noi și a îndemnat-o pe fetiță să îl mângâie, fapt care a adus un plus de bucurie pentru Maria. „Copiii învață de mici să iubească sau să disprețuiască animalele. Iar modul de raportare față de animale, îl învață de la părinți”, spune doamna, începând astfel o conversație ce a durat câteva minute, puține la număr, căci fetița voia să exploreze și alte locuri din parc.

O priveam cum se bucură de fiecare clipă, cum privește cu uimire și cea mai mică insectă și îmi spuneam, în sine, că o bucurie atât de autentică nu întâlnești decât la copii. Și cât de bine ar fi ca, măcar din când în când, să privim lumea și noi, adulții, cu aceeași bucurie și puritate, așa cum o face un copil.