clipboard01Se spune că fiecare suflet poartă în el copilul de odinioară care, adesea, încearcă să se facă remarcat.Ignorând glasul sufletului meu, m-am pierdut printre grijile zilnice uitând că, atunci când copilul din suflet îţi şopteşte clipele copilăriei, trebuie să îl asculţi, căci vorbeşte despre ceea ce ai fost cândva.
Poeta Raveca Vlaşin a ştiut că şoapta sufletului trebuie ascultată şi, torcând în cuvânt ,,poveşti de vis şi gând” a lăsat ca mărturie versuri din suflet pentru suflet.Astfel de versuri se regăsesc şi în volumul ,,Prin grădina de poveste,” volum care se adresează nu doar copiilor, ci şi celor care nu au uitat că şi ei au fost, cândva, copii.
Maturi fiind, uităm că ,,viitoru-i un compus/din al faptelor răspuns” şi rătăcim ,,printre semne-nşelătoare,” evitând reîntoarcerea ,,prin grădinile visării/Pe potecile-ntrebării.”
De ce, oare, ne temem de amintiri? De ce te risipeşti ,,dup-un vis de ne-mplinit”, uitând că ,,doar o dragoste curată/ Te va face fericit”?
Răsfoind paginile, un dor de copilărie mă cuprinde şi făcându-mi ,,evantai de amintiri”, parcurg poteca ce duce spre copilăria păstrată în suflet.Privind lumea prin ochii copilului de ieri, ,,primăvara mi se pare/ Un copil, o sărbătoare” iar ,,în lumina ca o miere/Toate par la locul lor”.
Zăbovind ,,prin grădina de poveste,” ,,am găsit pe cucuruz/ Stând un gândăcel mofluz” şi, îndată, o întrebare îmi cuprinde inima:,,Cum mai pot eu crede oare, / Că natura-i o-ntâmplare?/Că e surdă şi e oarbă/ Cu aşa podoabe-n iarbă!”
,,S-au trezit din somn iar pomii!/Şi-i văd, zâmbind în strai de sărbătoare” şoptindu-mi la urechea sufletului armonii nebănuite, căci ,,sunt pe lume armonii/ Care…nu le-ai bănui.” Părăsind grădina de poveste, mă adâncesc în visul copilăriei şi …. ,,minunată-i ziulica/În vacanţă la bunica!” unde ,,bănuţi de păpădii ard la picioare,/ Ca nişte stropi de aur, rupţi din soare.” Printre ,,frunze încrustate” şi dans de gândăcel am găsit ,,titirezul îndrăgit,/De bunicul făurit”. Zâmbind copilăriei, ,,simt inima zvâcnind mai cu putere,/Iar freamătul din jur e-o mângâiere.” Un foşnet îmi atrage atenţia.Privind spre pagina îmbrăcată în versuri, în faţa ochilor mi se aşterne greutatea şi, totodată, frumuseţea unei responsabilităţi pe care au purtat-o, o purtăm şi o vor purta cu toţii, căci ,,voi veţi merge mai departe/Şi veţi scrie a lumii carte/După cum veţi înţelege/S-auriţi a vieţii lege.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s