frumusetea-culorilor  Într-o seară am rămas timp de 5-10 minute singură în cameră, suficient pentru a mă gândi  a diverse lucruri în linişte. Privind în jurul meu am constatat ce minunate sunt culorile, cât  de viu şi de armonios se îmbină toate. Minunându-mă de frumuseţea lor nici am realizat  cât de repede au trecut minutele, în curând în camera venind şi colega mea, Cristina, pe  care am întrebat-o:  “Cristina, ai observat ce frumoase sunt culorile?” Nu mai ţin minte  răspunsul ei, dacă mi-a dat vreunul, dar sunt sigură că s-a întrebat:”ce a apucat-o şi pe fata  asta?”, dar nu asta contează.

Vreau să vă adresez o întrebare: Voi aţi remarcat ce frumoase sunt culorile?

Faptul că vedem în culori este un alt dar cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Dacă  închidem ochii, nu vedem nimic, dar, dacă îi deschidem vedem tot ceea ce ne înconjoară, însă nu remarcăm culorile… suntem orbi.

Cum ar fi dacă am vedea lumea în alb-negru? Incredibil de tristă… imaginaţi-vă un apus de soare în alb-negru, fără splendoarea lui, o floare ce, în loc de a ne încălzi ochii şi de a ne bucura nu ne oferă decât o palidă umbră, un parc mult prea stins, înecat în aceleaşi sumbre culori alb-negru.

Dacă am vedea lumea în alb-negru, cel puţin am putea distinge formele sale… dar dacă nu am vedea deloc, dacă ne-am scufunda permanent într-un întuneric nefiresc din care nu am mai reuşi să ieşim? E îngrozitor, dar sunt oameni în această situaţie, sunt oameni care nu au văzut niciodată dansul culorilor.

Nu mai ştim să ne bucurăm de viaţă şi de darurile pe care ni le oferă, printre care şi culorile. Suntem prea obosiţi de luptă împotriva acestei furtuni, căreia trebuie să îi supravieţuim şi care poartă denumirea de viaţă. Viaţa nu este o furtună, cum probabil mulţi o vedem… viaţa este o adiere blândă, o mângâiere de la Tatăl ceresc!

Să nu ne lăsăm inima să ne fie cuprinsă de sumbrele culori alb-negru, ci să o colorăm cu iubire, bunătate, fericire sufletească şi smerenie! Împărăţia cerurilor care este înăuntrul nostru (“Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17,21) nu este îmbrăcată în două culori, ci este frumos împodobită, inima noastră este un viu altar.

Ştiu că problemele şi stresul ne pândesc la fiecare pas, dar să nu le lăsăm să ne ia şi acest dar, al culorilor! Uitaţi-vă la copii… ei apreciază această binecuvântare.

Frumuseţea vieţii o contemplam fiecare în modul nostru unic; de noi depinde cât de mult ne coloram viaţa sau dacă o lăsăm într-o stare morbidă, fără a-i da un sens. Nu putem să enumerăm toate binecuvântările pe care ni le-a dat Dumnezeu fiindcă Dumnezeu ne binecuvântează în fiecare zi, dar noi nu vedem asta, ci ne încăpăţânam să ne revoltăm împotriva Lui, plângându-ne de starea în care suntem. Şi o gură de aer este o binecuvântare divină.

Cât de mult ne minunăm de un tablou magistral realizat, admirând culorile ce i-au pecetluit frumuseţea, dar nu ne minunăm de natură dăruită, de puterea lui Dumnezeu, care, nu cu o pensulă, ci prin cuvânt a îmbrăcat atât de minunat lumea.

O inimă de copil, inocentă şi colorată este un mijloc ce ne ajută să ne veselim de viaţă cu toate greutăţile ei, fiindcă greutăţile ne apropie de Dumnezeu, viaţă fiind o continua maturizare spirituală pe care toţi ar trebui să ne străduim şi să o dobândim.

 

Mai jos am postat un slideshow cu fotografii în două ipostaze; alb și negru / color. E un mod foarte simplu prin care putem sesiza importanța și frumusețea culorilor.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s