Despre libertate, demnitate și adevăr

libertate-si-demnitate  Vântul se juca vesel cu câteva frunze palide, dând dovadă de o nonşalantă uimitoare, când  o convorbire existenţială între doi prieteni era pe punctul de a se naşte.

– Nu înţeleg… de ce, înainte de a iubi o persoană, vrem să o schimbăm după cum credem  noi că este bine să fie?

– Pentru că nu ştim cum să acceptăm persoana de lângă noi cu defectele şi calităţile ei.  Vedem, de multe ori, doar minusurile la acea persoană şi nu le putem accepta cu uşurinţă,  dorind astfel să o schimbăm, chipurile, sub masca bunei intenţii; vezi tu, Dumnezeu ne  accepta aşa cum suntem… El nu doreşte cu tot dinadinsul să ne schimbe minusurile în  plusuri, pentru că ştie că, în acest fel, libertatea noastră nu s-ar mai numi libertate.

– Atunci… cum accepţi acea persoană?

– Pur şi simplu o accepţi, iubind-o aşa cum Dumnezeu a creat-o… aproapelui tău nu trebuie să îi impui nimic; îl sfătuieşti, eşti aproape de el, încerci să îi arăţi calea cea dreaptă dar nu îl constrângi să facă ceva, altfel îi calci pe libertate! Lumea nu se schimbă în funcţie de tine, dar tu te poţi schimba în funcţie de ea. Da, purtarea ta îi influenţează pe ceilalţi într-o anumită măsură, dar nu îi schimbă în totalitate… de ce să te schimbi în funcţie de lume? Ce, ea ţi-a dat sufletul sau viaţa? Nu, ea este copărtaşă cu tine la Taina creaţiei, dar nu a fost creată pentru a te subordona pe tine, ca fiinţă. Te schimbi în măsura în care te laşi schimbat!

– Nu înţeleg, chiar totul depinde de tine?

– În cea mai mare parte, da. Nu te poate răni cineva dacă tu, în mod conştient sau inconştient, nu îi permiţi aceasta. Niciodată să nu te laşi condus în întregime de partea raţională, fiindcă fără suflet eşti un mort în viaţă, dar nu te lăsa condus nici doar de partea sufletească, fiindcă fără raţiune nu poţi judeca cu dreptate, fiind astfel capabil să priveşti lucrurile din exterior!

– Este greu să te detaşezi când treci printr-o situaţie grea şi să priveşti lucrurile din punct de vedere obiectiv…

– Dar cine a zis că este uşor? În această viaţă, nimic nu este uşor; şi pentru un zâmbet ai nevoie de o bună dispoziţie sufletească, altfel este un zâmbet fals, lipsit de orice emoţie, un zâmbet care nu transmite nimic. Să fii capabil să priveşti doar partea bună a lucrurilor chiar şi când te găseşti în grea deznădejde, este un dar dumnezeiesc. Prietene, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi, nu ai acest drept! Tu caută să te schimbi pe tine însuţi, să devii un om mai bun, iar atunci alţii se vor schimba singuri… dacă te schimbi, aşteaptă-te să pierzi legătura cu anumite persoane, dar pregăteşte-te pentru a cunoaşte alte suflete.

– De ce se pierd atât de uşor legăturile dintre oameni cunoscuţi?

– Deoarece sufletul lor nu este pe aceeaşi frecvenţă… ştii, dacă toată lumea te vorbeşte numai de bine, atunci trebuie să îţi pui serios întrebarea “ce se întâmplă cu mine?”

– Ce este rău în faptul că lumea te vorbeşte de bine?

– Nu ai pus bine întrebarea. Dacă preocuparea ta este să nu-i deranjezi pe ceilalţi, preferând minciuna în locul adevărului pe motiv că nu vrei să intri în discuţii contradictorii, atunci trebuie să îţi faci o analiză urgentă şi sinceră a sufletului. Să fii un om demn, corect şi stăpân pe sine este greu, dar esenţial!

Fii un model pentru ceilalţi, prietene, dar fii un model demn de urmat. Păstrează-ţi curăţia sufletească, curajul, bunătatea şi demnitatea, iar atunci nu vei trăi în zadar pe acest Pământ!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s